Feb 192015
 

Nicolaus Copernic (italian: Nicolo Copernico 19 februarie 1473 – 24 mai 1543) a fost un astronom renascentist și prima persoană care a formulat o cosmologie heliocentrică comprehensivă, care extrăgea Terra din condiția de centru al Universului.

Lucrarea epocală a lui Copernicus,  De revolutionibus orbium coelestium (Despre revoluția sferelor cerești), publicată chiar înainte de moartea sa în 1543, este adesea considerată punctul de plecare al astronomiei moderne și epifania care a generat revoluția științifică. Modelul său heliocentric, cu Soarele în centrul universului, a demonstrat că mișcările observate ale obiectelor cerești pot fi explicate fără a pune Pământul în centrul Universului, în raport cu celelalte corpuri cerești. Activitatea sa a stimulat investigațiile științifice, devenind un reper în istoria științei care, de multe ori este numit Revoluția Coperniciană.

Printre marii studioși multidisciplinari ai Renașterii, Copernicus a fost matematician, astronom, fizician, poliglot, savant, traducător, artist, cleric catolic, jursit, guvernator, conducător militar, diplomat și economist. Printre multele sale responsabilități, astronomia era o preocupare oarecum secundară și totuși – acesta a fost câmpul în care și-a pus amprenta cel mai puternic asupra lumii.

Între 1543 și 1600 puțini au fost adepții sistemului copernician, cei mai renumiți fiind Galileo Galilei și Johannes Kepler. În 1588, astronomul danez Tycho Brahe a emis o teorie de compromis, după care pământul rămâne nemișcat în timp ce planetele se mișcă în jurul soarelui, care, la rândul lui, înconjoară pământul. După respingerea teoriei lui Copernic de către autoritățile ecleziastice cu ocazia procesului lui Galilei (1633), doar câțiva filosofi iezuiți mai acceptau în ascuns ideea unui univers heliocentric. Abia după sfârșitul secolului al XVII-lea, odată cu apariția lucrărilor lui Isaac Newton asupra mecanicei cerești, sistemul copernician a fost admis de majoritatea gânditorilor europeni.

sursa

Pentru a marca ziua de naștere a acestui om de știință, ASUR a lansat un nou concurs național interșcolar, cu premii constând în laboratoare de informatică.

Mai multe detalii găsiți aici: http://www.asur.ro/noutati/concurs-nicolaus-copernic.

 Posted by at 9:05 am
Feb 122015
 

Charles Darwin (1809-1882) este cel mai celebru naturalist britanic, geolog, biolog și autor de cărți, fondatorul teoriei referitoare la evoluția speciilor (teoria evoluționistă). A observat că toate speciile deCharles-Darwin forme de viață au evoluat de-a lungul timpului din anumiți strămoși comuni, ca rezultat al unui proces pe care l-a numit „selecție naturală”, toate acestea fiind publicate în cea mai celebra scriere a sa, „Originea speciilor”, (1859).

Teoria evoluționistă a fost recunoscută de către comunitatea științifică și publicul larg încă din timpul vieții sale, în timp ce teoria selecției naturale a fost considerată ca prim argument al procesului evoluției abia prin anii 1930′ iar acum constituie baza evoluționismului sintetic.

Tezele principale ale teoriei evolutioniste sunt:

  1. Speciile se transformă treptat unele în altele prin interacțiunea următorilor factori: variabilitatea, ereditatea, suprapopulația, lupta pentru existență și selecția naturală.
  2. Variabilitatea individuală oferă material pentru acțiunea selecției. Variabilitatea este rezultatul corelației dintre organism și mediu , dintre modificările condițiilor de mediu și acțiunea factorilor interni specifici organismului.
  3. Ereditatea fixează variațiile și face posibilă acumularea lor în cursul generațiilor. Darwin admite inconsecvent ereditatea caracterelor dobândite.
  4. Suprapopulația este creșterea excesivă a numărului de indivizi ai unei specii în raport cu mijloacele de trai.
  5. Lupta pentru mijlocele de trai dintre indivizii speciilor apropiate (interspecifică) sau dintre indivizii aceleiași specii (intraspecifică) duce la supraviețuirea celor mai apți care se reproduc preferențial.
  6. Selecția naturală acționează totodată și prin mijlocirea factorilor abiotici și prin mijlocirea factorilor biotici. Selecția duce astfel la trierea formelor mai bine adaptate și la accentuarea în curs de generații a caracterelor adaptative; selecția orientează variațiile neorientate.

În lucrarea Originea omului, Darwin tratează evoluția umană și selecția sexuală.  Urmează volumul Exprimarea emoțiilor la oameni și animale. Observațiile sale asupra plantelor au fost publicate într-o serie de cărți, iar in ultima sa lucrare, a examinat râmele și efectul pozitiv al acestora asupra solului.

 

sursa foto

sursa

 Posted by at 9:05 am
Feb 062015
 

NASA a reuşit să obţină imagini ale planetei noastre şi ale Lunii de pe Marte, cu ajutorul roverului Curiosity

Imaginile au fost captate de către camera Mast a roverului Curiosity (Mastcam) pe 31 ianuarie, la 80 de minute după apus, în cea de a 529-a zi a sa pe Marte. Pământul apare în imagine ca un punct mai luminos decât Luna.

“O persoană normală, dacă ar sta pe Marte, ar putea să vadă noaptea Pământul şi Luna ca două stele strălucitoare”, a susţinut NASA. Curiosity nu este primul rover care a oferit imagini ale Pământului de pe Marte.

Mars Exploration Rover Spirit a reuşit să obţină o imagine a planetei noastre de pe Marte cu o oră înainte de răsăritul soarelui, în cea de a 63-a zi a misiunii sale pe “planeta roşie”. Imaginea apare mai jos:

Curiosity

sursa foto

sursa

 Posted by at 9:05 am
Jan 082015
 

S-a născut fizicianul Stephen Hawking

A făcut cercetare în cosmologie teoretică, relativitate generală şi mecanică cuantică. În perioada 1965-1970 a elaborat un model matematic asupra originii şi evoluţiei universului în expansiune şi a întreprins studii asupra relaţiei dintre găurile negre din univers şi termodinamică.

În 1963, la vâStephen-Hawkingrsta de 21 de ani, Hawking observă pentru prima dată o slăbiciune a muşchilor: va fi diagnosticat cu o boală progresivă de neuron motor, afecţiune cunoscută sub numele de Scleroză Laterală Amiotrofică. Paralizia avansează şi, cu timpul, devine complet imobilizat, îşi pierde vocea şi ajunge să comunice cu ajutorul unui computer controlat cu mişcări ale capului şi globilor oculari. În ciuda infirmităţii, îşi continuă activitatea didactică şi ştiinţifică.

Foarte cunoscute sunt cărţile sale de popularizare a ştiinţei: A Brief History of Time, 1988 (Scurtă istorie a timpului, 2004), Einstein’s dream, 1993 (Visul lui Einstein şi alte eseuri), The Universe in a Nutshell, 2001 (Universul într-o coajă de nucă, 2004) şi A briefer history of time, în colaborare cu Leonard Mlodinow, 2005 (O mai scurtă istorie a timpului).

 

sursa foto

sursa

 Posted by at 9:05 am
Jan 072015
 

Semnalul de urgenţă CQD a intrat în folosinţă, fiind înlocuit după 2 ani de SOS

Reţelele de telegraf foloseau deja prescurtarea CQ (“sécu”, de la franţuzescul sécurité) pentru a transmite avertizări. Forţele maritime şi cele terestre au preluat semnalul, adăugându-i un D (distress). Totuşi, codul nu s-a putut folosi generalizat, întrucât în condiţii de recepţie slabă mesajul sună foarte similar cu CQ, generând ambiguitate.

La a doua Convenţie Internaţională de Radiotelegrafie – desfăşurată în 1906, la Berlin – s-a ales un semnal Morse comun pentru solicitarea de ajutor. Acesta este format din trei puncte-trei linii-trei puncte şi este cunoscut drept SOS. Contrar ideii generale, SOS reprezintă doar transcrierea fonetică a semnelor care alcătuiesc mesajul. Asocierile populare, precum “save our souls” şi “save our ship” sunt doar mecanisme mnemonice.

Unul dintre avantajele secundare ale utilizării SOS este reprezentarea sa vizuală: el poate fi identificat cu uşurinţă şi de sus în jos, şi de jos în sus.
sursa

CDQ

 Posted by at 9:05 am